Istoria unei pieţe.

Pentru mulţi concetăţeni, probabil că această imagine este necunoscută. Una dintre pieţele centrale ale urbei are o istorie care merită a fi reamintită şi reintrodusă în memoria colectivă.

  

Rondul din Piața (Busuioc) Cristoveanu într-o ilustrată din anul 1932 (imagine prelucrată color) 

 A fost, mai întâi, Piața Busuioc.

În târgul Bacău din secolul al XIX-lea, osatura socială a comunității era formată din câteva zeci de boieri și boiernași. Cei de rang mijlociu, serdarii, erau majoritari. Costache Radu, fost mulți ani primar în acea epocă, nominaliza în lucrarea sa monografică „Bacăul de la 1850 la 1900” serdarii cei mai cunoscuți și mai activi: „Nicu Ghica Comăneşteanul, Vasile Sturza, Beizadea C. Sturza, Răducănache Rosetti, Costache Rosetti Tescanu, Sandulache Sturza, Alecu Aslan, Grigori Roset, Neculai Donici, Emanoil Donici, Iancu Donici, Manolache Coroiu, Dimitrie Cracte, Costache Strat, Dimitrie Strat, Enache Crupenschi, Matei Crupenschi, Petrache Brăescu, Grigore Busuioc, Pavalachi Cristea, Iancu Vasiliu, Panaite Ianoli, Grigore Morţun, Costache Crupenschi, Ion Istrati, Costache Lupaşc.” Descoperim în această listă, numele serdarului Grigore Busuioc, nume cunoscut și vehiculat în acei ani. Era proprietarul a mai multor moșii în județ și deținea câteva case și terenuri în Bacău. O parte din averea sa a fost dăruită, conform testamentului său din 20 martie 1851, comunei. Pe unul dintre terenurile donate, a fost construit localul actual al Gimnaziului Principele Ferdinand, finalizat în anul 1891. 

Pe locul grădinii Busuioc este astăzi amplasat magazinul Luceafărul și  anexele sale de la vest.

În anul 1857, fusese consemnat actul umanitar al boierului căminar Cristea Pavalachi, cel care, împreună cu soția sa Ana, a donat prin testament casele din oraş pentru amenajarea unui spital, iar pentru întreţinerea spitalului a donat moşia Chetrişu cerând, drept recunoștință, ca spitalul să poarte numele „Pavel şi Ana Cristea”. Donația soților Cristea a impresionat întreaga obște băcăuană și a fost susținută în continuare pentru dezvoltarea spitalului. Ca urmare, în testamentul amintit, serdarul Grigore Busuioc a dăruit comunei, care administra spitalul,  și  casele sale din centrul oraşului, la şoseaua naţională, precum și moșiile Iliești și Râpa-Epei, prima la Ardeoani.

Casele donate erau construcții vechi, șubrede, și pentru siguranță, primăria le-a demolat, amenajând pe terenul de vizavi de hotelul „Central” o grădină-parc iar pe cel din vecinătatea Străzii Cristoveanu, amenajând o piață care sistematiza întersecția a trei străzi: Busuioc, Soarelui și Cristoveanu.

În semn de recunoștință, grădina, piața și strada au primit numele „Busuioc”.

După făurirea României Mari, procesul de tranziție a Bacăului de la stadiul de târg la cel de oraș s-a accelerat și s-a amplificat. După anul 1920 s-au construit multe vile care modernizau peisajul arhitectural, s-au pavat principalele străzi ale urbei și s-au sistematizat piețele publice. Piața Busuioc s-a aflat în atenția directă a arhitectului-șef al orașului, renumitul arhitect George Sterian, cel care proiectase, printre altele: Cazinoul din Slănic-Moldova, Palatul Municipal din Bacău, restaurarea Bisericii Precista (cu readucerea la arhitectura inițială). 
[Păcat că astăzi, colegii săi de breaslă neglizează mormântul, din Cimitirul Central, al cărui monument funerar se află într-o avansată stare de degradare! Dar asta este o altă temă ...]

La data de 13 iunie 1927, arhitectul Sterian a depus la registratura primăriei proiectul de „împodobire a rondului din Piața Busuioc” împreună cu documentația tehnică și economică, propunând ca execuția să fie încredințată firmelor specializate, selecția făcându-se prin licitație. Au fost solicitate să participe la licitație firme consacrate de construcție a lucrărilor de artă, pietrarii italieni deținând, la acea dată, întâietatea în zonă. S-au înscris, ca urmare a invitațiilor, firmele patronate de: Petro Topani, Paveglio Santa, ing. Adolf Gildimberg, Luigi Sartori și Emeri Saghy (care nu s-a prezentat, însă).

Secțiune verticală

În fundal, biserica Armenească, azi demolată.

Licitația a fost adjudecată de pietrarul Luigi Sartori care oferise o reduce de 10,25% a prețului de deviz. În oferta prezentată, acesta se angaja să aplice o tehnologie modernă, cu execuția lucrării în „atelierele de sculptură artistică și artă decorativă”, din piese mobile care urmau să fie transportate și ansamblate la locul proiectat. Coloana centrală, canelată, urma să fie tratată cu o substanță chimică, asigurându-i aspectul de teracotă romană.

În luna septembrie a anului 1927, firma constructoare, dovedind seriozitate, a finalizat în termenul contractual execuția lucrării. Arhitectul George Sterian își vedea împlinit visul unui monument care să reamintească sorgintea latină a concitadinilor săi și a poporului român. După cum rezultă din presa vremii, arhitectura  pieţei nu era agreată de toți cetăţenii. Cunoscutul jurnalist al epocii, Marius Mircu descria Bacăul într-o revistă de turism din anul 1931 şi menţiona existenţa pieţei astfel: 

“Piaţa Cristoveanu, cu o coloană toscană, canelată, care nu-şi are rostul. Nu mi-am putut explica niciodată cum de şi-a găsit acolo locul acea coloană şi de ce nu e înlocuită mai curând cu statuia vreunui vrednic cetăţean băcăuan.”[2][3]

Piața C(h)ristoveanu.

Tranziția către „starea de oraș”, a însemnat și renunțarea la vechile denumiri de străzi și piețe care aminteau de „starea de târg”. Un exemplu l-a constituit Piața Busuioc, rebotezată Piața Cristoveanu. Să argumentăm motivația noii denumiri.
Istoria oraşului nostru consemnează faptul că la începutul secolului al XIX-lea au venit şi s-au stabilit aici primii armeni. Într-o catagrafie [1] (recensământ) a târgului Bacău din anul 1820, erau menţionaţi ca vieţuind în Bacău treisprezece capi de familie “armeni romaşcani” şi opt “armeni botoşăneni”. Printre aceştia era enumerat şi numele Crîste. Principala ocupaţie a armenilor era negoţul. Odată cu modernizarea generală provocată de evenimentele anilor 1848, numărul armenilor din Bacău creşte, bunăstarea lor asemeni şi în târg se înregistrează apariţia unei “străzi a armenilor” şi firesc, aceştia construiesc o biserică armeană în cartier. Unii armeni au reuşit să cumpere pământ, alţii, foşti comercianţi au ajuns mari angrosişti. Printre comercianţii angrosişti se aflau şi fraţii Crîstea cu o reţea de distribuţie în toată Moldova şi cu magazine pe Strada Mare din Bacău. Armenii trăiau conform constituţiei din anul 1866 sub protecţiune românească. Aceeaşi constituţie  prevedea şi posibilitatea “împământenirii” străinilor de rituri creştine, naturalizarea acordându-le drepturi egale, inclusiv politice, cu ale românilor. Rădăcinile puternice în obştea băcăuană şi perspectiva evoluţiei pe trepte sociale superioare l-au determinat  pe Ovanes Crîstea să ceară împământenirea şi să-şi schimbe în anul 1898 numele în Ioan Cristoveanu. Noul nume a fost preluat şi de cei patru copii ai săi. Dintre aceştia, Criste Cristoveanu a ajuns un important cetăţean al Bacăului. Voi reveni asupra acestui personaj. La moartea survenită în octombrie 1900, testamentul lăsat de Ioan Cristoveanu, angrosist şi moşier de Bacău, prevedea ca o importantă sumă de bani să fie donată pentru elevii săraci ai urbei. Gestul destul de rar de generozitate a impresionat societatea civilă băcăuană şi ca urmare, în semn de deplină recunoştinţă, Consiliul Comunal al urbei Bacău a hotărât ca strada “Primăverii” din zona centrală a oraşului mărginită la sud de strada General Averescu şi la nord de strada Busuioc, să primească numele cetăţeanului caritabil devenind strada “Ioan Cristoveanu”. 

Documentul de comunicare a deciziei Consiliului Comunal a fost transmis la data de 30 decembrie 1900 către “domnul Mihail Christea, esecutor al testamentului decidatului Ioan Christoveanu şi reprezintant al familiei” şi avea următorul conţinut, conform [4] pag. 159:

                                                             „Domnule ,

Am onoare a ve comunica că, Consiliul Comunal luând cunoştinţă de dispoziţiile regretatului decidatului Ioan Christoveanu după care prin testamentul cu dată 30 octombrie 1900 a lăsat Comunei Bacău 10.000 lei fond din venitul cărora să se cumpere cărţi şcolarilor săraci, prin încheiere luată în şedinţa de la 19 decembrie 1900 au decis că primesce legatul lăsat de către decidatul. Totodată, în numele Consiliului am onore a adresa cele mai vii mulţumiri pentru atenţiunea nobilă şi mult lăudabilă ce regretatul a dat pentru şcolarii săraci din Bacău.

Asemena ve comunicăm că, Consiliul Comunal, pentru memorisarea acestei fapte a decidatului a decis ca strada Primăverii din acest Oraş să porte numele „Ioan Cristoveanu”.

Primiţi, vă rog, asigurarea prea deosebitei mele consideraţii!”

Au semnat primarul Răileanu şi secretarul M.Mironescu.
Pentru a evalua dimensiunea donaţiei să reţinem că în anul 1900, o carte poştală simplă costa 5 bani... Piaţa din capătul de nord al străzii a primit acelaşi nume. Puţin cunoscută astăzi, cînd ea nu mai există fizic, piaţa avea în centru un rond în stilul unei fântâni. După cum rezultă din presa vremii, arhitectura  pieţei nu era agreată de cetăţeni. Cunoscutul jurnalist al epocii, A.S. Mircu descria Bacăul într-o revistă de turism din anul 1931 şi menţiona existenţa pieţei astfel: 

“Piaţa Cristoveanu, cu o coloană toscană, canelată, care nu-şi are rostul. Nu mi-am putut explica niciodată cum de şi-a găsit acolo locul acea coloană şi de ce nu e înlocuită mai curând cu statuia vreunui vrednic cetăţean băcăuan.”[2][3]

Plan Bacău 1933

Pentru a localiza astăzi amplasamentul pieţei imortalizate în cartea poştală ilustrată de epocă, să analizăm un plan al zonei din anul 1933. Constatăm prezenţa în partea de sud a pieţei a clădirii “Laboratorului Regional de Higienă” din Bacău, str. General Grigorescu nr.19.

sursa: biblioteca D.J.A.N. Bacău

Clădirea purtând firma laboratorului se poate vedea şi în partea dreaptă a ilustratei, ceeace justifică identificarea locaţiei cu imaginea fotografică din zilele noastre realizată pe strada Războieni, piaţa “Casa căsătoriilor”, direcţia vest către est.

Este posibil ca strada Primăverii să fi fost aleasă pentru înlocuirea numelui în Cristoveanu deoarece la capătul ei din strada Busuioc se afla casa familiei Ioan Cristoveanu, casă în care s-a născut şi fiul acestuia Criste Cristoveanu, devenit cetăţean de vază al oraşului. Această casă a devenit de uz public şi a fost inclusă în planurile oraşului după transformarea în sediu al “secţiei de ştiinţele naturii” a Muzeului regional Bacău. Ghidul turistic al regiunii Bacău realizat de editura Meridiane în anul 1967 cuprinde un plan al oraşului, întocmit de V. Marinache, care indică la poziţia 10 din lista obiectivelor turistice localizarea muzeului pe strada Karl Marx nr.2. 

Aceeaşi localizare, mai clară, apare şi în schiţa monografică a municipiului Bacău realizată în anul 1971. După proclamarea Republicii, numele străzii Busuioc a fost modificat în Karl Marx  plus Libertăţii iar a străzii Cristoveanu în Războieni.

Criste Cristoveanu, născut la 2 iunie 1884, este un nume cunoscut şi recunoscut printre băcăuani. “A candidat şi a fost, începând cu alegerile din 1911, în mai multe rânduri deputat şi senator, ultima dată după alegerile de la finele anului 1933. A fost, de asemenea, directorul “Băncii Bacăului” până când aceasta a fuzionat (în 1931) cu “Banca Românească”, preşedinte în două rânduri al Camerei de Comerţ şi Industrie a judeţului, prefect, la fel, de două ori (în 1919 şi 1937), comisar guvernamental pe lângă Banca Naţională. A îndeplinit numeroase misiuni şi funcţii onorifice, a primit importante distincţii, ca răsplată a meritelor pe care le-a avut în toate domeniile de afirmare.”[4] pag.5. A trecut la cele veşnice la data de 8 iulie 1938.

Foto credit: www.deferlari.ro

Faţada sud a casei Cristoveanu cu logia, decor preferat al familiei. (Colecţia foto: Octavian Voicu).

Pe clădirea fostei case Cristoveanu se observă, în stânga ferestrelor , firma "Secţia de Ştiinţele Naturii - Bacău". Foto [4]

Imaginea surprinde în partea dreaptă, blocul "Casa căsătoriilor".
(Colecţia de cărţi poştale ilustrate, ing. Mihai Ceucă - Bacău)

sursa imaginii: http://sanuuitam.blogspot.ro/2013/10/asa-cum-fost_31.html

 Domnul Horia Puşcuţă, cu amabilitate, a intervenit prin comentariul său oferind sursa imaginii de mai sus. Ghidul turistic al judeţului Bacău, editat de Publiturism în 1978, ne prezintă casa Cristoveanu în spatele căreia se profilează clar clădirea magazinului "Luceafărul".

 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Casa Cristoveanu a fost demolată în anul 1987 pentru alinierea străzii Războieni, cu trecerea ei prin preajma bisericii “Sfântul Ioan” şi construcţia ansamblului de blocuri din zona actualei Curţi de Conturi.

Schiţa de aliniere a străzii Războieni demolând "casa Christoveanu".

 Tot atunci s-au desfășurat ample lucrări de „sistematizare” a zonei, lucrări care au cuprins și demolări ale clădirilor de epocă pentru a face loc noilor blocuri.

Foto's credit: Romeo Mărăndici

Clădirile de astăzi, pe amplasamentul fostei  pieţe Cristoveanu.
foto: ing. Mihai Ceucă - Bacău, 2014.

**********************************

Completez (astăzi 29 oct.2017) povestea pieței și străzii Cristoveanu cu câteva fotografii oferite de doamna Alexandra Munteanu din Galați. Dumneaei a inițiat și susține cu consecvență o pagină Fb. în memoria fotografului Mihai Blăjut senior din Galați. Fotografiile postate au fost realizate de-a lungul vieții autorului și au fost găsite într-o valiză în podul casei... Așadar, două poze din anul 1982 care imortalizează decorul de epocă din piața Cristoveanu cu restaurantul pentru sportivi transformat ulterior în cofetăria „Scala” și „cărarea” de la cantina elevilor către școala nr.19, acum „A.I.Cuza”. Imaginile de acum completează tabloul evoluției urbane în tranziția de la socialism la capitalism.

Bufetul „Scala” în anul 1982

Clădirea Școlii nr.19 din Bacău (2017)

Aleea dinspre cantina școlii.  (1982)

Aceeași alee în anul 2017

Alte imagini cu relatări şi la:

 http://www.deferlari.ro/2012/10/bacau-1987-atacul-buldozerelor.html
_________________________________________________

Bibliografie

[1] – D.J.A.N. Bacău – “Acta Bacoviensia” vol.IV – 2009, Ed. Magic Print Oneşti

[2] – Colecţia ing Bălăiţă Dorel – “Ziarul Ştiinţelor şi al Călătoriilor”, an XXXIV, nr.23/2 iun 1931

[3] – Lucian Şerban – “Bacău, palimpseste urbane” – Ed. Rovimed Publishers, Bacău 2013

[4] - Victor Mitocaru - "Viaţa lui Criste Cristoveanu" - Ed. Corgal Press Bacău, 1998
[5] – D.J.A.N. Bacău – fond Primăria Bacău - 1927